Sorin Creciun, artistul din Moldova care a cucerit tot globul pământesc cu un pian

Pianul l-a făcut cunoscut în toată lumea, iar muzica sa a impresionat milioane de oameni! Sorin Creciun este pianist, compozitor, orchestrator și improvizator, iar acest talent s-a născut în Republica Moldova. După o activitate frumoasă în Moldova și România a ajuns să cânte pe marele scene internaționale și să se stabilească în Germania, acolo unde este maestru în muzică de aproape 20 de ani. Despre drumul lung parcurs până a ajunge pe culmile succesului, bucurând publicul din toate colțurile lumii – de la Cercul polar și până în Africa, Sorin Creciun vorbește într-un interviu de excepție.

Înainte să ajungi în Germania ai avut o activitate frumoasă în Republica Moldova și în România, ce te-a determinat să pleci în străinătate?

Din Moldova am luat tot ce am putut. Deoarece, destrămarea Uniunii Sovietice genera o pierdere de „cunoscători în materie“, atât motivația cât și însușirile necesare ale meșteșugului pianistic indicau automat o altă orientare geografică. Mă simțeam bine, dar asta numai din cauza lipsei de concurență. Conștientizam cu ajutorul părinților că lipsa concurenței nu sporește calitatea și nici cantitatea! Perioada anilor 1994-95, pe plan social, era una dificilă, iar Moscova devenea exclusă de pe lista planurilor – distanța și vârsta de numai 14-15 ani având ceva de spus. În mare, tot spațiul post-sovietic încercam să-l evit, deoarece mă interesa altceva.

Cea mai aproape și optimală capitală de Chișinău, Bucureștiul, era orașul din partea de vest care se afla și el intr-un proces tranzitiv și plin de surprize. Totuși, nimerisem foarte bine, într-o societate nouă! Concurența sănătoasă și calitatea învățământului fiind benefice pentru mine. Deja un an mai tarziu, reușitele mele se expuneau pe tabla de onoare a liceului G. Enescu din București, încât după Bacalaureat nu a mai trebuit să fac dovada calității în examenele de admitere la Universitatea de Muzică din București.

Dar și aici, din primul an universitar, mi-a fost repede clar că am luat tot ce am putut de la societate și mi-am înaintat dosarul cu cele necesare la Berlin. Datorită “drumului parcurs” până atunci, am fost acceptat, asa cum mi-am dorit, cu sprijinul (între timp fostului) rectorului din Berlin Christoph Poppen si al viitorului meu profesor de pian/unul din corifeii berlinezi – Prof. Georg Sava.


De ce este mai bine să fii pianist în Germania decât în Moldova?

Moldova nu are destule piane bune, poate 2 sau 3. Din casele de concerte ale țării avem Filarmonica Națională, Sala cu Orgă, Teatrul Naţional de Operă şi Balet, Palatul Național și fosta „Sala Prieteniei“ din Chișinău. Cred ca cel mai bun pian se află în Filarmonică. Pentru Universitatea de muzică din Chișinău, Ministerul Culturii sau Educației nu se grăbește să procure piane noi. Desigur, asemenea proiecte sunt destul de costisitoare, totuși, mult mai ieftine decât un stadion de fotbal. Eu știu că cetățenii Moldovei iubesc mult arta. Winston Churchill, la recomandarea consilierilor de a redirecționa bugetului pentru cultură cu scopul finanțării armatei britanice în cel de-al II-lea război mondial, a răspuns: „ … atunci pentru ce luptăm?“  Un exemplu pentru situația politică moldovenească, de a nu se mai îneca pe uscat!

Cu cine dintre artiștii din Republica Moldova ți-ar plăcea să ai o colaborare?

Sigur, ar fi câțiva. Nu pot să enumăr, ca să nu se supere ceilalți! 🙂

Mai ții minte, aproximativ, câte concerte ai susținut până acum și câte piese ai interpretat?

Pe lângă pianistică activez și în calitate de compozitor, orchestrator și improvizator. Trebuie să fim în pas cu timpul! Tehnologia virtuală folosită cu atenție ne poate amplifica posibilitățile de exprimare. Spun asta pentru a descrie activitatea mea artistică. Pentru mine însă, interpretarea vie rămâne instanța supremă! Înainte îmi notam concertele din curiozitate, dar peste aproximativ 120 uitasem să mai număr. Repertoriul meu este destul de vast. Însușirea unui program de concert poate varia de la 1 până la 6-8 luni, în fucție de complexitate. De exemplu, sunt foarte mulți parametri care influențează procesul final de „culegerea roadei“.

Pianiștii au timp să fie fericiți? Care sunt ingredientele fericirii lor?

Acest instrument este cel mai iubit și accesibil limbajului muzical. Numai însușirea corectă îl poate face pe pianist fericit. Personal, de fiecare dată mulțumit sunt atunci când, prin diverși algoritmi, ajung optimal la rezultatul dorit. În calitate de solist, acompaniat de o orchestră simfonică, legătura cu întregul ansamblu contează, în acest caz – ambasadorul fiind dirijorul. Dialogul fără cuvinte dintre solist, dirijor și orchestră, când toți sunt pe aceeași undă, este „tabloul din expoziție“. În această descrie nicidecum nu putem omite pe domnia sa – Publicul. El este vocea lui Dumnezeu. Iată, deci, o formă de „fericire“, când toate acestea se sincronizează!


Când nu cânți la pian, ce faci?

Desigur, viața mea nu se învarte în jurul clapelor, dar ca să fii un bun interpret, trebuie să fii mai intâi de toate într-o stare fizică foarte bună, mișcarea (de exemplu, evită liftul dacă sunt scari), alimentarea sănătoasă, cititul și, nu în ultimul rând, relațiile social-profesionale.

Toți oamenii au un vis mai presus de toate celelalte, al tău care este?

Îndată ce-l visez, te anunț!

Ce replică le-ai da oamenilor care nu ascultă muzică clasică?

Gustul nu poate fi argumentat. Am o teorie simplă: De sus se vede mai bine! Trec anii și fiecare din noi își modelează atenția și unghiul din care privește. Cei ce iubesc arta cu ușurință diferențiază chiar și interpretările! Ca și în picture, de exemplu, autorul/interpretul are un rol decisiv de a crea. Comparația aceleiași piese muzicale de mai mulți interpreți ne poate deschide o nouă paletă de culori.

Prin ce se deosebește un bun pianist de un amator?

Nu pot vorbi din numele tuturor, cred ca prin atitudine!

Cine sunt personalitățile care ți-au marcat cariera sau care te inspiră?

Bach, Julea și Sulac!

Care sunt cele mai importante premii pe care le-ai obținut?

Am multe premii internationale dar ele au menirea de a te motiva și remunera pentru a continua! Astfel, tatăl meu mi-a promis un cadou gen „premiu“ generos dacă voi câștiga premiul mare la concursul de pian din 1997. Zis și făcut! O universitate absolvită, o limbă sau o lecție învățată este deja un premiu și fiecare dintre noi ține minte bine ce l-a marcat în viață!

În ce țări te-a dus până acum muzica și care dintre ele te-a impresionat cel mai mult?

Cercul polar, toată Europa, America de Sud și de Nord. În Asia, mai ales în Coreea de Sud, ca și în Caraibe am văzut foarte, foarte mult tineret.

Ce s-a schimbat în Moldova de la ultima  vizită pe care ai făcut-o?

S-au schimbat grănicerii si miniștrii. Constituția a rămas neschimbată!

Care este cel mai mare regret pe care îl ai față de Republica Moldova?

Regret că nu am reușit să fur și eu țara așa cum au făcut-o alții. Glumesc! Dar cum ar fi, dacă m-aș opri la această afirmație? Un mare regret a fost, când m-au dat părinții la țară fiind mic copil si începeam să visez clădirea casei Parlamentului, geamurile afumate ale Președinției Republicii Moldova și asfaltul Chișinăului.

Dacă ai putea să schimbi ceva în țara noastră, cu ce ai începe?

Cu mine!

Există posibilitatea să revii în Moldova definitiv?

Bineînțeles.

Ce le lipsește artiștilor din Moldova și ce sfaturi le-ai oferi?

M-ai făcut să zâmbesc din cauza întrebării retorice. Totuși, le-aș recomanda să fie mereu plini de inspirație! Fară îndoială, moldovenii de-a lungul secolelor s-au dovedit a fi mereu creativi.

Muzica ți-a oferit șansa să trăiești experiențe deosebite, care este întâmplarea ce ți-a schimbat viziunea față de viață?

Nu-ți pot răspunde la asta. Trebuie să menționez faptul că anumite întâlniri cu personalități, pe o durata de 30 min sau fie de 3 ore, mi-au înlocuit, de exemplu, 3 ani de studiu.

Te consideri un om împlinit?

Noi toți tindem spre asta, doar cu mari diferențe!

Dacă ar fi să scrii o carte despre viața ta, ce titlu i-ai da?

Ai vrea să scrii o carte, ce zici de idee: „De acolo până aici și de acum încolo”?

Bună, eu sunt Viorica! Scriu de aproape un deceniu şi am cunoscut în acest timp câteva sute de oameni, care m-au făcut să privesc altfel lumea. Oameni, care gândesc diferit. Oameni, care au spart bariere şi stereotipuri. Oameni buni! Mi-am făcut un hobby din a pune întrebări şi a asculta răspunsuri. Jurnalismul m-a învăţat multe, dar îmi alimentez activitatea prin a descoperi oameni. Pe această platformă veți găsi interviuri și reportaje despre oameni puternici, care sunt cei mai buni în domeniile lor, modele de curaj, ambiție și perseverență, care ascund povești de viață impresionante. Vă invit, deci, să-i descoperim împreună!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi sus