Ion Lazarenco Tiron, primul om care a înotat din prima încercare cele 7 strâmtori ce unesc Oceanele

Este moldoveanul care a intrat în istoria omenirii, omul despre care se vorbește pe toate continentele și despre care se vor scrie cărți! Ion Lazarenco Tiron este un om dintr-un milliard de pe glob după ce a reușit să străbată înot cele 7 strâmtori din lista Ocean’s Seven: Canalul de Nord (34 km), Strâmtoarea Gibraltar (14 km), Canalul Molokai (44 km), Canalul Catalina (34 km), Canalul Mânecii (34 km), Strâmtoarea Tsugaru (20 km) și Strâmtoarea Cook (26 km). Ion Lazarenco Tiron este al 8-lea om din lume care a reușit această performanță, dar este primul om care a reușit să înoate cele 7 strâmtori din prima încercare. Înoată pentru pace și de fiecare dată arborând cele două drapele – al Republicii Moldova și al Irlandei. Mai mult, Ion Lazarenco Tiron a fost desemnat pentru al trei-lea an consecutiv cel mai bun înotător al Irlandei, unde este stabilit de 21 de ani, și este deținătorul mai multor premii oferite de Federația de Înot din Irlanda. Vă invit să aflați lucruri uimitoare despre un om puternic, care, chiar dacă este stabilit de 21 de ani în Irlanda, este mândru că s-a născut în Molodva.

A fost lansată inițiativa de a vă înainta candidatura pentru Premiul Nobel 2019, ce părere aveți despre această acțiune?

Prima dată am auzit despre această inițiativă în Noua Zeelandă, de la un ambasador din Marea Britanie, care mi-a spus „tu pentru câte faci ar trebui să fii înaintat la Premiul Nobel”. Iar, a doua oară am dat de acest subiect când deja eram în Irlanda și am văzut toate postările și etichetările de pe Facebook. Eu mi-am făcut datoria față de țară, față de părinți și față de pământ. Faptul că eu înot pentru pace nu înseamnă doar pace pe pământ, ci mai ales în sufletele noastre, unul cu altul să fim pacifiști și să încetăm a mai fi răi și invidioși. După ce am înotat cele șapte strâmtori, dar și înainte de asta, am simțit pe pielea mea de toate, inclusiv ură și invidie. Vreau ca toată lumea să înțeleagă că eu nu fac asta pentru trofee, eu fac asta pentru a arăta că trebuie să ne trezim, să nu mai fim dependenți de avere, de putere, de dominație.

Care a fost primul om din Republica Moldova care v-a felicitat pentru performanța obținută pe 27 Ianuarie?

Andrei Porubin, după care Denis Roșca, Sergiu Bălica și atât! De la autoritățile din Republica Moldova nu am primit niciun mesaj de felicitare, comparativ cu mesajele de felicitare pe care le-am primit de la autoritățile străine, la care nici până azi nu am reușit să răspund tuturor. Și e foarte dureros! Poate lumea nu înțelege prin ce trece un om realizând un asemenea efort suprauman, e ceva de necrezut, mie mi-au sărit plombele din gură. Dar, eu n-am înotat pentru autorități, eu am făcut asta pentru poporul Moldovei și al întregului Pământ, dacă ei nu reprezintă poporul și nu apreciază efortul meu, asta e… Totuși, ar trebui să fie mai receptivi! Chiar și interviurile pe care le dau aș putea să le refuz, dar fac asta iarăși pentru oameni, pentru a arăta că se poate, că noi suntem un popor extraordinar, de asta transmit aceste mesaje și nu pentru că vreau să fiu faimos. Noi suntem buni și tot timpul am fost așa, important este să ne amintim de unde venim și cum să ne setăm corect prioritățile. Deseori prioritățile noastre sunt greșite – alergăm după ceva ce nu ne aparține.

Drapelul Republicii Moldova l-am ridicat în fiecare colț al lumii ca să arăt tuturor că sunt moldovean, iar când m-a felicitat președintele unei țări și mi-a spus că „în Irlanda cresc oameni curajoși”, eu i-am răspuns „stați un pic, eu sunt din Moldova, eu sunt moldovean”, la care el mi-a spus „scuză-mă dar n-am auzit de Moldova”. Da, de 21 de ani sunt Irlandez și mă mândresc cu patria mea adoptată, dar eu sunt moldovean cu călcâile crăpate și umărul bătut de sapă. Ceea ce am făcut eu este o premieră în istoria Irlandei, în 128 de ani de când există înotători, niciodată nu a fost așa ceva, eu am luat toate trofeele. Când am ținut discursul meu, în fața a peste 100 de oameni,  toată lumea s-a ridicat în piciopare și mă aplauda plângând, eu nu am văzut așa ceva în cei cinci ani de când sunt înotător.


Care dintre cele 7 strâmtori din lista Ocean’s Seven a fost cel mai greu de traversat și care dintre ele v-a impresionat cel mai mult, ca experiență?

Ca experiență m-a impresionat cel mai mult Canalul Molokai, dar ele toate au fost extraordinare – să fiu în mijlocul Oceanului și să înot alături de rechini, balene, delfini, meduze – e ceva de nedescris. Cea mai dificilă, care pur și simplu m-a distrus și-mi trebuiesc luni și ani ca să mă recuperez după asta, a fost strâmtoarea Nordică. Acolo am râs, am plans, am cântat, am plans iar. Ochellarii de înot erau uzi pe ambele părți, a fost ceva extraordinar. Aât de multe meduze erau și am suferit atât de mult frig în cele 16 ore de înot, încât mi-au căzut și unghiile de la picioare, când temperatura apei avea doar 11 grade Celsius.


Care sunt riscurile la care se supun oamenii care vor să parcurgă înot cele 7 strâmtori și ce sfaturi le puteți oferi?

E foarte, foarte greu! Mie să-mi dea și 100 de milioane acum, că tot nu aș mai repeta acesată experiență pentru ceea ce am suferit. Nu sunt vorbe aiurea – ca să treacă prin ceea ce am trecut eu și să supraviețuiască condițiilor supraumnae, trebuie să cerceteze acest domeniu pentru a înțelege  ce înseamnă să înoți într-o apă deschisă, acesta nu e bazin. De exemplu, Avram Iancu, marele înotător din România, a avut cinci încercări până a reușit să înoate Canalul Mânecii. El de patru ori a înotat câte 10 – 15 ore și n-a mai ajuns. Steven Payne, marele înotător din Australia, de 11 ori a încercat să înoate Canalul Mânecii, vă dați seama ce înseamnă asta? Omul acesta este triplu campion al lumii și el pur și simplu nu rezistă. El chiar recent m-a telefonat și-mi spune „eu trebuie să te iau pe tine ca antrenor!” Ce antrenor pot fi eu când tu ești un înotător mai bun decât mine?!

Știți unde se află toată puterea? Puterea este în suflet și ține de motivație! Dacă ne dorim cu adevărat ceva, noi vom reuși să facem incredibilul, pentru că schimbarea vine de la noi – începând de la cum mâncăm, cum ne respectăm, cum ne iubim, cum aruncăm gunoiul. Forța psihologică este mai important decât forța fizică.


Dacă s-ar scrie o carte despre Ion Lazarenco Tiron, ce titlu credeți că i s-ar potrivi?

Eu vreau să scriu o carte, dar nu despre înot, eu vreau să scriu o carte despre viața mea, în care am trecut prin atâtea, și am supraviețuit deoarece am un suflet puternic. De multe ori, când eram în apă, aveam în minte titlul „Lit Ocean”, ceea ce înseamnă Lazarenco Ion Tiron Ocean. Dar, la drept vorbind, eu vreau un titlu legat de țara mea, de exemplu, „De la sapă la Ocean”, pentru că eu sunt de la sat și nu mă rușinez să spun asta. Majoritatea moldovenilor de peste hotare, dacă îi întrebi de unde sunt, spun că sunt din Chișinău! Serios? Toți sunteți din Chișinău?


Sunteți stabilit în Irlanda de 21 de ani, cum s-a schimbat Republica Moldova în acest timp?

Moldova nu e datoare să facă nimic pentru voi, v-a dat strămoși și părinți, datorită cărora existați, aveți spitale și școli la care ați mers, deci, voi sunteți cei care trebuie să aducă schimbarea. Fizic în țară se văd schimbări, dar în lume nu. Din contra, cred că oamenii au devenit mai răi, mai invidioși. Eu am simțit pe pielea mea proprie și bunătate, și înțelepciune, și iertare, la fel cum am simțit foarte multă răutate și invidie.

Majoritatea oamenilor buni pleacă din țară, credeți că este correct să se întâmple asta?

De aici toți vor pleca, iar țările care au vrut să ne cotropească pe vremea lui Ștefan cel Mare vor cumpăra toate pământurile, iar toți cei care vor rămâne vor fi impuși să lucreze. Este foarte dureros ce se întâmplă la noi în țară, dar nu e corect să învinuim pe altcineva, că mama este vinovată, că profesorii sunt vinoveți, că tat a băut, că vecinul, că școala, că statul, că guvernul… Eu sunt sătul să aud așa ceva. Întreabă-te, ce ai făcut tu pentru țara asta? Eu tuturor le adresez întrebarea asta și știți ce răspuns primesc? – „Dar  ce a făcut Moldova pentru mine?”


Este posibil să reveniți în Moldova definitiv? Ce v-ar determina să faceți acest pas?

Niciodată! Existau posibilități, dar nu acum, acum nu mai există nimic. Eu nici acum nu am vrut să vin acasa, dar am venit pentru că aveam de adus niște ajutoare și s-a stricat camionul, iar în al doi-lea rând, am aici o căsuță pe care trebuie s-o îngrijesc, și în plus am datoria față de părinți, care sunt decedați de tineri și nu are cine să meargă la mormântul lor. Dar, eu vin de 5-7 ori pe an acasa și merg la ei tot timplul. Cu cinci ani în urmă am lansat campania „Să fim mai buni” și toate mesajele pe care eu le transmit pe Facebook sunt însoțite de aceste hashtag-uri, dar am impresia că oamenii nu le văd. Primesc des învinuiri și atacuri. Vă dau un exemplu despre cât de răi suntem noi – am în lista mea de prieteni persoane, printre care și jurnaliști, care după toate pe care le-am obținut nu mi-au scris niciun cuvânt de bine, niciun mesaj de susținere. Iar, dacă am scris o glumă, pe care unii o înțeleg, alții nu, depinde de starea lor în momentul în care citesc mesajul, intră și-mi aruncă imediat critici . Eu am așa o vorbă „dacă nu ai nimic bun de zis, mai bine nu spune nimic”. Dacă oamenii care au făcut facultăți au atâta răutate și invidie, atunci, scuzați-mă, dar noi nu trebuie să-i judecăm pe cei mai slabi decât noi.


Care este cel mai mare regret pe care îl aveți față de Republica Moldova?

Nu vrem să ne trezim și asta doare cel mai mult! Noi nu suntem un popor rău, dar suntem amplasați într-un loc strategic în care suntem trași de-o parte și de alta, fapt care ne debusolează. Cel mai mare regret ține de faptul că suntem dezbinați și permitem la atât de multe lucruri să ne influențeze – culori, partide, etnii, religii. Dacă te uiți atent și faci o cercetare mai profundă, îți dai seama că noi toți suntem rude, dar noi nu ținem cont de asta – repede judecăm și punem etichete. Trăim pe același pământ, avem același soare și respirăm același aer, atunci de ce nu ne iubim unii pe alții?

Ce le recomandați oamenilor pentru a deveni mai buni?

Ca să fii mai bun, începe de la tine, iar dacă vrei să ai o zi frumoasă, începe ziua cu un lucru bun! Eu în fiecare zi mă strădui să fac cel puțin o faptă bună și îi îndemn pe toți să facă la fel, de exemplu: să ducă o haină unui copil, să curețe o fântână, să repare un gard, să ducă o căldare de apă la o băbuță, să sădească un pom, să ajute o femeie să urce în autobuz cu căruciorul.

Încetați să mai fiți răi! Aseară i-am făcut observație unui om care mânca „răsărită” în mijlocul străzii, iar el a scuipat în direcția mea. Altcineva, care circula cu mașina pe bulevardul Ștefan cel mare, a aruncat o coajă de banană pe fereastră. M-am oprit și am luat-o, am mers după el, dar din păcate nu am reușit să-l ajung din urmă ca să i-o dau cadou. Noi avem puterea de a crea lucruri extraordinare, dar și de a distruge tot ce-i mai frumos.


Pe 1 aprilie ați postat acest mesaj pe Facebook „Am decis să-mi înaintez și eu candidatura ca primar”. Credeți că este posibil ca chișinăuienii să se bucure de un asemenea primar ca Ion Lazarenco Tiron în viitorul apropiat?

Nu cred! Și, de fapt, eu nu vreau să fiu primar, eu am spus așa o glumă pentru că am văzut candidații înscriși în cursă, și am zis că mai bine candidez eu. Dar, eu sunt foarte rău, iar dacă ar fi să vin la putere, aș face ordine și i-aș băga pe toți în pușcărie. Cum am prins pe cineva că a furat, mai ales din mâinile oamenilor, i-aș băga după gratii la modul serios. Eu dacă m-aș decide să candidez pentru funcția de primar, aș face asta în calitate de candidat independent, fără niciun partid, iar dacă aș devein primar mi-aș lua nu 70 de oameni care să lucreze cu mine, dar 10 – fără directori, vice-directri, PR și toate celelalte. Vă dau un exemplu – eu înot, organizez evenimente în Irlanda fără sprijinul nimănui, când pregătesc acte de caritate, fac asta doar cu ajutorul soției mele – împreună colectăm hainele, le spălăm, le călcăm și le punem în cutii. Tot noi scrim pe cutii numele copiilor, vârsta, anul, facem listele, după care eu urc la volan, vin În Republica Moldova și personal le înmânez oamenilor. Iată viziunea mea pentru a face ceva.

Totul începe de la sine – dacă vrei să faci ceva fă, dar fă tu din tot sufletul tău! Mie îmi place foarte mult o frază, care sună cam așa: „eu mai bine îmi țin gura închisă și nu spun nimic, pentru că indiferent de ce aș spune ei mă judecă”. Eu simt că sunt diferit, că am o altă viziune, eu simt natura, vorbesc cu Oceanul. Da, lumea poate să spună că sunt nebun. Pe mine mă puteți vedea cum cuprind un copac și-i mulțumesc că-mi curăță aerul pe care-l respir. Pot să fac fotografii cu pești, acesta este unicul meu partener, care a mers cu mine în toate Oceanele și niciodată nu mi-a spus un cuvânt de rău. Este un cadou pe care l-am primit de la fetița mea, el are pașaport în care este indicată ziua de naștere – 22 ianuarie, care este și ziua mea de naștere, ea mi-a spus „tata, eu cu tine nu voi fi niciodată, dar el o să fie, și de fiecare dată când o să-l privești, să știi că eu te iubesc și sunt cu tine în adâncul Oceanului”! El niciodată nu m-a criticat și tot timpul zâmbește, acest pește se numește Californian Fish, iar când eu am străbătut Canalul Catalina, am ridicat drapelele și am intrat din nou în apă ca să merg la corabie, pe partea dreaptă am văzut Californian Fish real!


Ați realizat unul dintre cele mai mari vise pe 27 Ianuarie, care este cel mai mare vis pe care îl aveți acum?

Cel mai mare vis al meu a fost și este să trăim în pace, să ne iubim și să facem totul din suflet!

Sursa foto: arhiva personală/Ion Lazarenco Tiron

Bună, eu sunt Viorica! Scriu de aproape un deceniu şi am cunoscut în acest timp câteva sute de oameni, care m-au făcut să privesc altfel lumea. Oameni, care gândesc diferit. Oameni, care au spart bariere şi stereotipuri. Oameni buni! Mi-am făcut un hobby din a pune întrebări şi a asculta răspunsuri. Jurnalismul m-a învăţat multe, dar îmi alimentez activitatea prin a descoperi oameni. Pe această platformă veți găsi interviuri și reportaje despre oameni puternici, care sunt cei mai buni în domeniile lor, modele de curaj, ambiție și perseverență, care ascund povești de viață impresionante. Vă invit, deci, să-i descoperim împreună!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi sus